Maramures, Rumania, 1982. Su libro más reciente es Ca să nu se aleagă praful de toate (Polirom Publishing House, 2022).
Cuarta canción de cuna para mi generación
1.
Heme aquí, veintinueve años después, a mitad de camino.
veintinueve años de espera, los primeros veintinueve años
antes de la Tercera Guerra Mundial
o de cualquier otro apocalipsis.
Intentábamos encontrar un nuevo lenguaje,
postcibernético, nanotécnico,
un lenguaje correcto de la despersonalización, de la deshumanización,
de la tensión del aire, de la falta de continuidad, de la falta de intimidad,
de la soledad entre muchos, de la electromutilación, de la electroautistación.
Atención, entramos en el territorio de lo inarticulado. Fracaso.
Donde ya no hemos de expresar nada. Fracaso.
Todo se sabe, todo es impreciso y todo es nuevo desde el principio.
2.
El sistema perfectamente explicable de lo inexplicable
es igual de perfecto
fracaso.
3.
Solamente una sombra de nuestras vidas sobre las otras vidas.
Un soplido sobre una fotografía llena de polvo.
Estamos abrumados de cansancio
y no nos podemos defender.
Olvido todo.
Un gran amor pasa a mi lado a tan sólo unos centímetros.
4.
Hubo un tiempo en que todo era perfecto.
En que no tenía conciencia, arrepentimiento,
en que no pensaba.
Ya no
me
importa nada.
5.
En algún lugar, en el polvo que mencionaba de tu alcoba,
un ser con cuerpo de cocodrilo y cabeza de rinoceronte
te acecha
pisa suavemente los azulejos, las hojas, la alfombra, el parqué,
mueve ferozmente el cuerno, tiernamente
en la ventana se juntan grandes pájaros negros, racimos.
6.
Has de marcharte solo
con el corazón ligero y rosado,
del brazo tu esposa muerta.
Todo antes, de pasado en pasado,
de vida en vida, sin ningún objetivo,
del brazo la muerte, tu esposa.
7.
Estuve y pensé, sobre la nieve.
No pensé en nada.
Rodé por la nieve.
Penoso, mucho más penoso que otros años.
Tenía, algún día, un colchón en una alcoba vacía.
Es una tontería perder también lo que tenemos de verdad.
8.
Sólo ceniza
ha quedado
de este terrible sol
He llegado al centro del delirio
Última canción de cuna para mi generación
1.
Tenías que quedarte en los lugares conocidos y amistosos,
aquí, a cada paso te acecha la pálida locura
y el orden de la mente no sirve de nada.
Tenías que quedarte en los barrios conocidos y amistosos,
aquí, todo es fantásticamente peligroso
y todo te puede matar en un segundo.
Tenías que quedarte,
alegrarte de tu mundo medio,
aquí nada es mediocre y nada te va a servir, sólo la muerte.
2.
Crearemos un comité, agradeceremos,
tendremos casa nueva, llamaremos a músicos,
no estamos preparados,
el olor de la sangre todavía no nos ha embriagado,
las bombillas negras todavía no nos han iluminado.
Indagaremos, comprobaremos, lloraremos todo este siglo en el que hace tanto frío.
3.
Vuelvo a casa tras largas zozobras,
arriba hay una luna marchita y seca como un odre,
Me apresuraré a hacerme una vida nueva gracias sólo a unas nuevas debilidades.
4.
Aquí una vez estuvo el centro del delirio.
Siéntate.
Desde este ángulo muerto puedes ver tu final con la máxima eficiencia.
5.
Fiiiii
na
l
De ani de zile vânturile au doborât zidurile vechi
Al patrulea cântec de leagăn pentru generaţia mea
1. // Iată-mă, după 29 de ani, la mijlocul drumului. / 29 de ani de aşteptare, primii 29 de ani / de dinaintea celui de-Al Treilea Război Mondial // sau al oricărei alte apocalipse. / Încercăm să găsim un limbaj nou, / post-cibernetic, nano-tehnic, // un limbaj corect al depersonalizării, al dezumanizării, / al tensiunii din aer, al lipsei de continuitate, al lipsei de intimitate, / al singurătăţii între cei mulţi, al electro-mutilării, al electro-autizării. // Atenţie, intrăm pe teritoriul inarticulatului. Eşec. / Unde nu mai trebuie să exprimăm nimic. Eşec. / Totul se ştie, totul e imprecis şi toul e nou de la-nceput. // 2. / Sistemul perfect explicabil al inexplicabilului / este un la fel de perfect / eşec. // 3. / Doar o umbră din vieţile noastre peste celelalte vieţi. / O răsuflare peste o fotografie plină de praf. / Stăm înfioraţi în oboseală // şi nu ne putem apăra. / Uit totul. / O dragoste mare trece pe lângă mine la doar câţiva centimetri. // 4. / A fost o vreme când totul era perfect. / Când nu aveam conştiinţă, regret, / când nu ne gândeam. // Nu-mi / Mai / pasă deloc. // 5. / Undeva, în praful de care pomeneam al camerei tale, / o fiinţă cu trup de crocodil şi cap de rinocer / te pândeşte // păşeşte încet pe gresie, pe foi, pe covor, pe parchet / şi-şi mişcă feroce cornul, tandru / la geam se adună mari păsări negre, ciucure. // 6. / Trebuie să pleci singur / cu inima uşoară şi rozalie / la braţ cu soţia ta moartă. // Tot înainte, din trecut în trecut, / din viaţă în viaţă, fără vreo ţintă, / la braţ cu moartea, soţia ta. // 7. / Am stat şi m-am gândit, în zăpadă. / Nu m-am gândit la nimic. / M-am rostogolit în zăpadă. // Greoi, mult mai greoi decât în alţi ani. / Aveam, cândva, o saltea într-o cameră goală. / E o prostie să pierdem şi ce avem cu adevărat. // 8. / A mai rămas / doar cenuşa / din soarele acesta teribil.
Am ajuns în miezul delirului
Ultimul cântec de leagăn pentru generaţia mea
1. / Trebuia să rămâi între locurile cunoscute şi prietenoase, / aici, la orice pas eşti pândit de palida nebunie / şi ordinea din minte nu foloseşte la nimic. // Trebuia să rămâi între cartierele cunoscute şi prietenoase, / aici, totul este fantastic de periculos / şi totul te poate ucide-ntr-o clipă. // Trebuia să rămâi, / să te bucuri de lumea ta mijlocie, / aici nimic nu e mijlociu şi nimic nu-ţi va folosi, numai moartea. // 2. // Vom crea un comitet, vom mulţumi, / vom avea casă nouă, vom chema muzicanţi, / suntem nepregătiţi, // mirosul sângelui încă nu ne-a-mbătat, / becurile negre încă nu ne-au luminat. / Vom face o anchetă, vom dovedi, vom plânge tot secolul acesta în care e atâta de frig. // 3. / Mă întorc acasă după lungi frământări, / deasupra e o lună veştedă şi uscată ca un burduf. / Mă voi grăbi să-mi fac o viaţă nouă doar datorită unei noi slăbiciuni. // 4. / Aici a fost cândva miezul delirului. / Aşază-te. / Din acest unghi mort îţi poţi privi sfârşitul cel mai eficient. // 5. / Sfârrrr / şi / tu
VERSIONES DEL RUMANO DE ELENA BORRÁS GARCÍA.
