Bienvenido
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87-88
89
90
91
92
93
Contactar
Buscar


Designed by:
SiteGround web hosting Joomla Templates

Poemas / Ana Blandiana PDF Imprimir E-Mail
Elegía matinal

Al principio prometí callarme, y después, por la mañana,
Os vi aparecer con la ceniza ante las puertas
Sembrando, como se siembra el trigo, la ceniza
Y no pude más, y grité : ¿Qué hacéis ? ¿Qué hacéis ?
¿Para vosotros he nevado toda la noche sobre la ciudad,
Para vosotros he blanqueado toda la noche?: ¡Oh si supierais
Lo difícil que es nevar!
Anoche, en cuanto os fuisteis a dormir, llegué hasta el horizonte,
Allí era de noche y hacía frío. Tuve que volar
Hasta el punto único en que
El vacío hace girar los soles a su alrededor y los apaga
Y tuve que titilar un momento más en aquel ángulo
Para volver a nevar entre vosotros.
Cada copo lo he pensado, pesado, probado,
Modelado, pulido con la mirada,
Y ahora me caigo de sueño y de cansancio y tengo fiebre .
Os veo sembrar el polvo del fuego muerto
Sobre mi obra blanca y sonriendo os revelo:
Tras de mí vendrán nevadas más copiosas
Y todo el blanco del mundo nevará sobre vosotros ,
Intentad entender su ley desde ahora ,
Vendrán inmensas nevadas tras nosotros,
Y no tendréis suficiente ceniza ,
Y los niños aprenderán desde niños a nevar
Y lo blanco cubrirá vuestro débil rechazo                         
Y la tierra entrará en la rotación de las estrellas
Como un astro ardiendo de nieve.

 

Deberíamos

Deberíamos nacer ancianos,
Llegar sabios al mundo,
Pudiendo decidir nuestro destino en el mundo,
Conocer los caminos que nacen del cruce primigenio
Y que sólo sea irresponsable el anhelo de caminar.
Luego, ser más jóvenes, y más jóvenes, para llegar
Maduros y fuertes ante la puerta de la creación,
Cruzar y entrar al amor adolescentes,
Ser niños cuando nazcan nuestros hijos.
Entonces serían más ancianos que nosotros,
Nos enseñarían a hablar, nos acunarían para dormirnos,
Nosotros disminuiríamos hasta desaparecer
Como una uva, un guisante, un grano de trigo...

 
Genealogía

Alguien sueña con nosotros
Soñado a su vez
Por otro
Que es el sueño
De un determinado sueño.
Absortos por la somnolencia
También soñamos con un mundo
Salvajemente atormentado en el sueño.
Soñando
Somos el eslabón tierno
En la fila sin comienzo que no ha de acabar
Nunca,
Aunque
Bastaría
Un solo grito
Lo bastante fuerte como para poder despertar
A medias
Al primer Señor
Del sueño,
El que duerme
En los cimientos de los mundos
Soñados.

 

Cada movimiento

Cada movimiento mío
Se ve
En varios espejos a la vez,
Cada una de mis miradas
Se encuentra a sí misma
Varias veces,
Hasta que
Olvido
Cuál es la verdadera
Y quién me imita.
Señora,
Temo al sueño
Y me avergüenzo
De ser.
Para mí
Cada amanecer
Tiene un número desconocido de soles
Y un solo
Día
Adormecedor.

 

Tengo sueño

Tengo sueño así como
Tienen sueño los frutos en otoño,
Tengo sueño y me siento bien                                                 
Soy buena, soy cálida,
Las abejas zumban
En mi pensamiento,
Mi cabeza se desplomaría sobre mi hombro
Pronto,
Así como cualquier fruto
Caerá de una vez  
Y empezaría a pudrirse
De lado sobre la tierra.
Me duermo
Y mi cabeza se pudre
De sueños,
Se destilan suavemente
Alcoholes dulces,
A su vez un ángel-gusano duerme
Y empieza a soñar
Mientras se pudre.

 

Mi belleza me hace daño

Mi belleza me hace daño,
Más desconocida que la luna
Pasando de espejo en espejo,
De agua en agua,
Siempre icono
Sin desprenderse,
Pero sin caber
Del todo en el sueño.
Pasando de un mundo a otro mundo
Como si
Fuera yo misma,
Pero más de humo
Para que
Siga siendo icono
Siempre,
Inexistente como la luna en el agua.

 

Sílabas

A veces quisiera rezar
A mi voz, como un ciervo                     
Que escondiera, incomprensible,
Un escudo de unicornio

Oigo cómo se transforma, con asombro,                              
Mi torpe pensamiento en dioses y monarcas
Y con ellos se comunica
En una lengua ya olvidada.

Extrañas, se juntan en mi pecho
Las sílabas, sin mi intervención,
Despiadadas y altivas.
Ya no me asombro.
Escucho, espero,

Cuento su escaso y frío goteo,
Alejadas como entre las estrellas,
De mi boca redonda
La muerte y mi vida eterna.

 

Versiones del rumano de Viorica Patea y Natalia Carbajosa

 

Elegie de dimineaţă
La început făgăduisem să tac, dar apoi, dimineaţa, / V-am văzut apărând cu cenuşa în porţi, / Semănând cum se seamănă grâul, cenuşa, / Şi n-am mai putut , şi-am strigat: Ce faceţi? Ce faceţi ? / Pentru voi am nins toată noaptea deasupra oraşului, / Pentru voi am albit toată noaptea: o, dacă / Aţi pricepe ce greu e să ningi! / Aseară de cum v-aţi culcat am ieşit în văzduh. / Era întuneric acolo şi frig. Trebuia / Să zbor până-n punctul unic în care / Vidul roteşte în jurul lui sorii şi-i stinge / Şi eu trebuia să mai pâlpâi o clipă în unghiul acela / Ca să mă-ntorc ningând printre voi. / Orice fulg l-am gândit, cântărit, încercat, / Modelat, lustruit cu privirea, / Şi acum cad de somn şi de oboseală am febră . / Vă privesc semănând praful focului mort / Peste alba mea operă şi zâmbind vă destăinui — / Or să vină ninsori mult mai mari după mine / Şi tot albul din lume va ninge pe voi , / Încercaţi să pricepeţi legea lui de pe-acuma , / Or să vină uriaşe ninsori după noi, / Şi nu veţi avea destulă cenuşă , / Şi copiii de mici învăţa-vor să ningă , / Şi-o să -acopere albul slaba voastră tăgadă , / Şi intra-va pământul în rotirea de stele / Ca un astru arzând de zăpadă.

Ar trebui
Ar trebui să ne naştem bătrâni, / Să venim înţelepţi, / Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume, / Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc / Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge . / Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând, / Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei, / Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi, / Să fim copii la naşterea fiilor noştri. / Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi, / Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim, / Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici, / Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…
 Genealogie
Suntem visaţi de cineva / Visat la rândul său / De altul / Care e visul unui vis / Anume. / Cuprinşi de somn / Visăm şi noi o lume / Sălbatec zvârcolită-n somn / Visând, / Verigă fragedă suntem / În şirul fără început / Ce nu se va sfârşi / Nicicând, / Deşi / Ar fi destul / Un singur ţipăt / Puternic doar cât să poată trezi / Pe jumătate / Primul domn / De somn, / Pe cel care doarme / La temelia lumilor / Visate.
Fiecare mişcare
Fiecare mişcare a mea / Se vede / În mai multe oglinzi deodată , / Fiecare privire a mea / Se întâlneşte cu sine / De mai multe ori, / Până / Uit care / Este cea adevărată / Şi cine / Mă-ngână. / Stăpână, / Mi-e frică de somn / Şi ruşine / A fi. / Pentru mine / Orice răsărit are / Un număr necunoscut de sori / Şi-o singură / Adormitoare / Zi.

Mi-e somn
Mi-e somn aşa cum li-e somn / Fructelor toamna, / Mi-e somn şi mi-e bine / Sunt bună, sunt caldă, / Îmi zumzăie albine / În gând , / Capul mi se va prăvăli pe umăr / În curând , / Aşa cum orice fruct / Ajunge o dată să cadă / Şi începe să putrezească / Pe partea dinspre pământ. / Adorm / Şi capul îmi putrezeşte / De visuri, / Alcooluri dulci / Se distilează blând, / La rândul lui un înger-vierme adoarme / Şi-ncepe să viseze / Putrezind.

Frumuseţea mea îmi face rău
Frumuseţea mea îmi face rău, / Mai necunoscută decât luna / Trecând din oglindă-n oglindă, / Din apă în apă, / Icoană întruna, / Fără să se desprindă, / Dar fără să-ncapă / Întreagă în somn . / Trecând din lume-ntr-altă lume / Ca şi cum / Aş fi tot eu / Dar mai de fum, / Anume / Ca să rămân icoană / Totdeauna, / Inexistentă ca în apă luna.

Silabe
Adesea-mi vine să mă rog / Glasului meu, precum un cerb / În care-a fost ascuns un herb / Neînţeles, de inorog. // Ascult uimită cum se schimbă / Gându-mi stângaci în regi şi zei / Înţelegându-se-ntre ei / Într-o de mult uitată limbă. // Silabe mi se strâng în piept / Străine, fără să mă -ntrebe, / Neiertătoare şi superbe. / Nu mă mai mir. / Ascult, aştept, // Număr cum picură rar, reci, / Îndepărtat ca dintre stele , / Din rotunjirea gurii mele / Moartea şi viaţa mea de veci.



 
< Anterior   Siguiente >

https://luvina.com.mx/foros, Powered by Joomla! and designed by SiteGround web hosting